- eliziúne
- s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. eliziúnii; pl. eliziúni
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
eliziúne
Look at other dictionaries:
eliziune — ELIZIÚNE, eliziuni, s.f. Suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. [pr.: zi u ] – Din fr. élision, lat. elisio, onis. Trimis de LauraGellner, 12.06.2004. Sursa: DEX 98 ELIZIÚNE s. v. elidare. Trimis… … Dicționar Român
elida — ELIDÁ, elidez, vb. I. tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei iniţiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere. Trimis de cata, 21.02.2002. Sursa: DEX 98 elidá vb., ind. prez. 1 … Dicționar Român
elidare — ELIDÁRE, elidări, s.f. Acţiunea de a elida şi rezultatul ei. – v. elida. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ELIDÁRE s. (fon.) eliziune. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime ELIDÁRE s.f. Acţiunea de a elida; eliziune.… … Dicționar Român
sinalefă — SINALÉFĂ, sinalefe, s.f. (fon.) Fuziune (în timpul pronunţării) a două silabe într una singură prin eliziune, sinereză sau contracţie. – Din fr. synaléphe, lat. synalaepha. Trimis de IoanSoleriu, 24.07.2004. Sursa: DEX 98 sinaléfă s. f., g. d.… … Dicționar Român
